Nu am făcut locul ăsta ca să vă spun cum să trăiți.
Internetul are deja suficienți oameni care știu exact ce ar trebui să facem noi ceilalți cu viața noastră. La ce oră să ne trezim, ce să mâncăm, cum să iubim, cum să plecăm, cum să vindecăm copilul interior și, probabil până vineri, cum să manifestăm și un apartament cu vedere la mare.
Eu n-am asemenea competențe.
Am însă un obicei.
Observ.
Oamenii.
Ce spun.
Ce nu spun.
Felul în care se poartă atunci când nu mai au nevoie de tine.
Felul în care își amintesc de principii exact când principiile îi avantajează.
Prietenii care devin foarte ocupați după ce ajung unde și-au dorit.
Oamenii care spun că iubesc sinceritatea până când cineva este sincer cu ei.
Și toate lucrurile mici pe lângă care trecem zilnic pentru că este mai comod să le numim simplu „viață”.
Probabil de aici a apărut Words Society.
Nu din dorința de a explica lumea.
Mai degrabă din nevoia de a ne opri din când în când și de a spune:
Stați puțin. Chiar nu vede nimeni ce se întâmplă aici?
Vorbim enorm.
Spunem surprinzător de puțin.
Postăm, comentăm, reacționăm, ne indignăm, dăm un emoji și trecem mai departe.
Uneori am impresia că trăim într-o conversație în care nimeni nu mai așteaptă să termine celălalt propoziția.
Toată lumea vrea microfonul.
Foarte puțini mai vor să audă.
Și tocmai de aceea cred că avem din nou nevoie de cuvinte.
Nu de mai multe.
De mai bune.
De propoziții care nu sunt construite pentru algoritm.
De idei care nu trebuie transformate în „șapte lucruri pe care trebuie să le știi înainte de 40 de ani”.
De conversații în care nu trebuie neapărat să câștige cineva.
Aici vom vorbi despre oameni.
Despre societate.
Despre relații, România, cărți, bun-simț, succes, ipocrizie, prietenie, vârstă, bani și toate micile negocieri pe care le facem cu noi înșine ca să dormim liniștiți noaptea.
Uneori serios.
Alteori cu suficient sarcasm cât să nu ne luăm chiar atât de tare în serios.
Nu trebuie să fim de acord.
Sper chiar să nu fim.
Ar fi foarte plictisitor.
Pentru că unele dintre lucrurile care mă interesează sunt tocmai cele pe care le știm, dar despre care am convenit tacit să nu vorbim prea mult.
De exemplu:
Nu toți oamenii care te pierd au făcut-o din greșeală.
Nu orice relație trebuie salvată.
Succesul nu transformă automat pe nimeni într-un om mai bun.
Bunul-simț nu este prostie.
Decența nu este naivitate.
Și nu, nu trebuie să găsim la nesfârșit explicații pentru comportamentul tuturor.
Uneori oamenii știu foarte bine ce fac.
Words Society este pentru oamenii care încă mai observă.
Pentru cei care intră într-o încăpere și simt că ceva nu e în regulă, deși toată lumea zâmbește.
Pentru cei care au început să înțeleagă că maturitatea nu înseamnă să accepți orice.
Pentru oamenii care încă intră într-o librărie fără să considere asta o activitate vintage.
Pentru cei care cred că o conversație bună poate valora mai mult decât o sută de reels.
Pentru oamenii care se pot răzgândi când descoperă că au greșit.
Și pentru cei care nu și-au pierdut complet curiozitatea față de ceilalți.
Nu trebuie să avem permanent o opinie.
Uneori este suficient să ne uităm puțin mai atent.
Nu știu exact ce va deveni locul ăsta.
Poate o colecție de texte.
Poate o comunitate.
Poate conversații, cărți, newslettere și lucruri pe care încă nu le-am imaginat.
Dar știu ce nu vreau să devină.
Un alt loc în care publicăm ceva doar pentru că „trebuie să postăm”.
Dacă nu avem nimic de spus, putem să tăcem.
Este o abilitate foarte subestimată.
Iar când avem ceva de spus, măcar să încercăm să spunem bine.
Fără zgomot inutil.
Fără ambalaj motivațional.
Fără să ne prefacem că am rezolvat viața.
N-am rezolvat-o.
Nimeni n-a făcut-o.
Doar că unii au lumină mai bună când o filmează.
Așa că acesta nu este chiar un „bun venit”.
Mai degrabă este un scaun tras lângă masă.
Dacă îți place conversația, rămâi.
Dacă uneori te enervează, e în regulă.
Dacă te face să te gândești la ceva la care ieri nu te-ai gândit, cu atât mai bine.
Iar dacă, din când în când, ajungi la capătul unui text și spui:
„Exact. Și eu am văzut asta.”
atunci probabil ai ajuns unde trebuie.
Welcome to Words Society.
For people who still notice things.
Nicole Pazmany
